Realizarea unui acoperiş durabil începe cu baza; o astereală pretabilă montajului şindrilelor bituminoase. Tipul, gradul de prelucrare şi grosimea materialelor folosite pentru confecţionarea asterelii trebuie să corespundă prevederilor legislative locale ce reglementează lucrările de construcţii.
Astereala trebuie sa fie solidă, stabilă şi fără abateri de planeitate, o suprafaţă pe care aplicarea şindrilelor se poate face facil, dar cel mai important sigur. Astereala trebuie să:
Toate condiţiile enumerate anterior trebuie să fie întrunite simultan pe toată durata exploatării acoperişului.
Să trecem în revistă 3 materiale ce pot fi folosite pentru astereală.
Plăcile fibrolemnoase multistrat tip plywood sunt confecţionate prin aglomerarea cu adeziv a mai multor straturi subţiri de lemn (de obicei un număr impar) alternate astfel încât straturile adiacente să aibă fibrele dispuse perpendicular pentru asigurarea unei rezistenţe mecanice şi stabilităţi dimensionale superioare.
.
Detalii ce trebuie avute în vedere pe durata montajului:
Plăcile de OSB sunt confecţionate prin aglomerarea aşchiilor de lemn dispuse în straturi alternative, aglomerarea fiind realizată cu adezivi ce conferă protecţia necesară acestui panou de construcţii la factorii atmosferici. Straturile de aşchii (în număr de 3 până la 5) sunt orientate în mod similar plăcilor tip plywood. Straturile exterioare au aşchiile dispuse paralel pe lungimea plăcii pentru asigurarea unei rezistenţe mecanice superioare şi a stabilităţi dimensionale.
Plăcile OSB pot fi folosite la confecţionarea elementelor structurale sau a elemente ce nu necesită cerinţe exprese privitoare încărcării. În mod uzual în Europa sunt disponibile 2 categorii care se pretează confecţionării asterelii acoperişurilor din şindrile bituminoase.
Pentru acoperişurile cu şindrile bituminoase doar OSB/3 sau OSB/4 poate fi utilizat ca astereală. Plăcile de OSB trebuie instalate întrețesut (tip zidărie) păstrând în permanență un rost de dilatație de 3mm pe întreg perimetrul placilor, cu excepţia situaţiei în care se folosesc placi cu muchii nut şi feder. Reţineţi că plăcile de așchii de lemn orientate (OSB) pot absorbi umezeală ce conduce la dilatarea și apariția abaterilor de planeitate ce generează denivelări ale suprafeţei. Pentru fixarea plăcilor de OSB folosiți șuruburi sau cuie speciale respectând recomandările producătorilor.
.
În locul plăcilor de construcţii se poate folosi scândură uscată și bine prelucrată. Pentru eliminarea efectului de torsiune este recomandat ca scândura să nu aibă lăţime mai mare de 150 mm şi o grosime de circa 24 mm.
Montaţi scândura întreţesut (tip zidărie) pentru a evita deformările ce pot apărea în cazul mişcării, torsiunii sau deformării unuia sau mai multor căpriori sau a altor elemente ale șarpantei. În caz contrar deformarea structurală este transmisă învelitorii și duce la apariţia de fisuri în planul învelitorii. Nu folosiţi scândură umedă, recent debitată din buştean sau scândură recuperată folosită anterior pentru cofraje.
Numărul fixărilor mecanice trebuie să preîntâmpine mişcarea sau torsiunea scândurilor. Folosiţi minim 2 cuie pentru fixarea fiecărei scânduri de fiecare căprior.
.
Construcţia şarpantei depinde de calculul de rezistenţă, efectuat luând în considerare forma acoperişului şi încărcările statice şi dinamice specifice zonei geografice în care este amplasată construcția. Distanţa între căpriori variază între 600 mm şi 1500 mm. În funcţie de distanţa între căpriori, se specifică tipul şi grosimea materialelor lemnoase ce urmează a fi folosite la confecţionarea asterelii. Întotdeauna trebuie să respectaţi prevederile locale privitoare rezistenţei şarpantei. Informaţiile din tabelul următor au rol orientativ, dacă prevedrile locale sunt mai stricte atunci respectați prevederile locale.
Distanţa între căpriori (mm) |
Grosime min. plywood (mm) |
Grosime min OSB-3 (mm) | Grosime min scândură (mm) |
600 | 12 | 12 | 20 |
900 | 18 | 18 | 23 |
1200 | 21 | 21 | 30 |
1500 | 27 | 27 | 37 |
Aceste materiale nu sunt acceptate ca şi strat suport pentru aplicarea directă a şindrilelor IKO. Aceste produse nu asigură o fixare mecanică suficient de bună necesară pentru montajul conform al şindrilelor bituminoase. Aplicarea directă pe astfel de suporturi poate duce la apariția cuielor incorect bătute (ridicate sau adâncite). Cuiele adâncite distrug şindrilele prin perforare, crescând riscul de decopertare la vânt sau de apariție a înfiltraţiilor asociate ploii conduse de vânt sau troienelor de zăpadă și gheaţă.
Capetele cuielor rămase ridicate sau a cuielor bătute strâmb menţin plăcile de şindrile ridicate şi împiedică lipirea lor, diminuând dramatic rezistenţa la vânt și etanşeitatea învelitorii datorită riscului de perforare sau desprindere a şindrilelor ridicate.
Aceste materiale trebuie acoperite cu o astereală acceptabilă, preliminar montării şindrilelor IKO, respectând principiile de sub-ventilare ale acoperișurilor cu pantă.
.
.